Pamant ne-nghite, ploi ne seaca,
Iar trupul nostru ne ramane,
Lipsit de vlaga si de apa,
Se strange ca nisip in dune.

Ne curg doar lacrimi fara zambet,
Iar gandul nostru e abstract,
Pamantul ne atrage-n zumzet,
De gâze calde -n soare cald.

Din ceruri raze ne afunda,
In ganduri pline de-ndoiala,
Iar intre stele da s-ascunda,
Un suflet pur, o vorba goala…

Degeaba-mi zic, trec toate-n nouri
Si vant le scutura pe toate,
S’ aprinde focul in argouri,
Iar limbile, se prefac moarte…

In gheata, pura cumpanire,
Imi pare doar ca se pastreaza.
Si buna e a ei gandire:
E singura ce se salveaza…

Doar stihuri cad prin stropii verii,
Doar vechi povesti insira solul,
Ma vad in Pestera Muierii,
Cu transa ascunzandu-mi dorul.

Tac filozofii toti in noapte,
Cuprinsi de-a somnului placere,
Lasandu-ma sa spun in soapte:
„Cand ma rostesti dispar…”

Tacere…